Acasă » Problema cu abordarea fragmentată actuală a dislexiei

Problema cu abordarea fragmentată actuală a dislexiei

Acolo unde nu există eforturi comune de înțelegere între națiunile Europene, un numitor comun este foarte greu de atins în ceea ce privește: alocarea de resurse adecvate pentru intervenția educațională, sprijinul privind sănătatea mintală și ocuparea forței de muncă, prevenirea criminalității sau chiar strategiile care vin în sprijinul persoanelor fără adăpost. Astfel, în cazul în care, un singur guvern nu reușește să realizeze amploarea problemelor cu care se confruntă persoanele diagnosticate cu dislexie, intervin automat probleme în sistemul educațional, economic și pentru societate în ansamblu. Proiectul The Dyslexia Compass aduce o contribuție semnificativă privind eforturile la nivel European – și potențial globale – de a oferi ajutorul potrivit persoanelor potrivite în momentele potrivite, în mod eficient și plin de compasiune.

Trauma la tinerii dislexici

Dintre numeroasele organizații și asociații care activează în domeniul dislexiei luate în serios de organismele naționale Europene, chiar și o privire rapidă arată că există puțin acord de la o autoritate la alta.

Diferite definiții ale dislexiei

OrganizareDefiniţii ale dislexiei
Asociația Britanică a DislexieiÎnvățare diferența care afectează în primul rând abilitățile de citire și scriere. Dislexia este de fapt despre procesarea informației.
Raportul RoseO serie de dificultăți în conștientizarea fonologică, memoria verbală și viteza de procesare verbală.
Societatea Britanică de PsihologieDislexia este o dizabilitate definită ca o dificultate specifică de învățare, manifestând dificultăți de citire, scriere și ortografie. Citire corectă și fluentă a cuvintelor și/sau ortografia se dezvoltă parțial sau cu foarte mare dificultate.
Asociația Europeană a DislexieiO afecțiune caracterizată în principal prin dificultăți severe în dobândirea abilităților de citire, ortografie și scriere.
Asociația Internațională a DislexieiO învățare specifică dizabilitate care este de origine neurobiologică și o tulburare caracterizată în principal prin dificultăți severe în dobândirea abilităților de citire, ortografie și scriere.
Asociația Americană pentru DislexieO evaluarea condițională a genelor moștenite, ale căror percepții senzoriale deficitare sunt afectate de procesele genetice din creier.

Chiar dacă aceste descrieri ale dislexiei par similare, definițiile sunt de fapt foarte diferite. De exemplu, Asociația Internațională a Dislexiei și Asociația Europeană a Dislexiei evidențiază faptul că dislexia este neurobiologică, raportul Rose o numește evolutivă, în timp ce Asociația Americană pentru Dislexie susține că este condiționată de gene și moștenită. IDA și Raportul Rose o discută ca o problemă de decodificare fonologică, în timp ce EDA vorbește despre dislexie ca o combinație de probleme fonologice și de alfabetizare, iar BDA o discută ca o problemă de procesare a informațiilor. În cele din urmă, ADA descrie dislexia în ceea ce privește percepțiile senzoriale ale cuiva. Acestea pot să nu fie contradictorii, dar sunt foarte diferite.

Totuși statisticile arată că, pe măsură ce un copil dislexic progresează în cadrul sistemului de învățământ și până la vârsta adultă, traumele trăirii cu dislexie într-un mediu în care condiția sa nu este înțeleasă, îi pot afecta sănătatea mintală. Numai cu o înțelegere profundă a dislexiei, se poate face un efort coordonat pentru a îmbunătăți situația. Dacă dorim să ajutăm copiii cu dislexie, trebuie să știm cine sunt aceștia, câți sunt și unde mai exact Guvernele pot interveni. 

Conform Grupului Parlamentar al tuturor Partidelor pentru Dislexie și alte SpLDs, 84% dintre părinți au menționat faptul că, copilul lor simte anxietate legată de dislexie, iar 88% dintre aceștia au raportat că copilul lor are o stimă de sine scăzută din cauza dislexiei. Carta Europeană a Dislexiei din 2018 a Institutului de Dislexie a arătat că 40% până la 60% dintre copiii dislexici din Germania au manifestări psihologice, inclusiv anxietate și depresie. 

Autovătămarea și gândurile suicidare sunt probabil cele mai extreme manifestări ale consecințelor psihologice ale educației inadecvate asupra elevilor dislexici. Dar, deși pot fi extreme, nu sunt neobișnuite. Cifrele sunt uluitoare! Într-un studiu longitudinal în rândul persoanelor dislexice, s-a constatat că 63% au avut sentimentul de neajutorare, 85% s-au autovătămat, 50% a avut gânduri suicidare, iar un procent de 42% a încercat să se sinucidă.


Cu alte cuvinte, o înțelegere adecvată, transnațională și agreabilă a dislexiei și măsurării adecvate a dislexiei pot viza în mod direct cauzele traumei, abuzului de substanțe și a gândurilor suicidare care au ruinat viețile atâtor oameni.

2020-1-UK01-KA201-079120
ro_RORomanian